Fericirea.

Ce este Fericirea? Este fericirea un sentiment? Este fericirea scopul ideal in viata?

Exista fericire desavarsita? Putem porni in cautarea fericirii?

Acum 1000 de ani un mare filozof Omar Khayyam spunea si cred ca avea dreptate:

"O zi de fericire, un an de lacrimi"

Sau poate nu...Cine poate spune ,cu siguranta ca asa e.Filozofic vorbind, fericirea a reprezentat studiul suprem al filozofilor. O sa ziceti ca la ce concluzie am ajuns? Dupa ani si ani de studii, de pareri , de idei, pot ei sa patrunda la intrebarea : "Ce este fericirea?" Sau  raspunsul se afla la fiecare dintre noi? Pentru fiecare individ , fericirea are o definitie  conturata de fiecare dintre noi.Daca stau s ama gandesc , fericirea o poti privi ca pe un fel de mancare. De exemplu un anumit fel de mancare facut de 10 bucatari are 10 gusturi. nici unul nu seamana cu celalalt. Asa si cu fericirea. Fericirea este privita din anumite puncte de vedere, ca un scop, ca o idee foarte inalta, un ideal foarte indepartat, poate de cele mai multe ori un ideal prea indepartat pentru a fi atins. Sau poate adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul unei vieti, Un mare fiilozof, Solon, spunea ca nimeni nu este fericit cat timp traieste. Defapt daca nu am suferii nu am putea fi fericiti, daca nu am recunoaste ..cum am sti ce este bucuria?

Poate fericirea este un ideal ,,Dar asta nu inseamna ca este de neatins.Sunt oameni fericiti de averea lor pe care o au sau au dobandit'o.Altii cred ca avea prieteni inseamna pentru ei fericire. A fi sanatos, a fi stimat, a fi apreciat inseamna fericire.A iubi sau a fi iubit  de persoana iubita inseamna  fericire.Unii isi fabrica un paradis al lor , o lume unde se simt fericiti.Acel paradis a existat pe pamant.De ce?/ Pentru ca noi toti sa fim fericiti , Si l'am pierdut. De ce? Simplu.

Pentru ca omul nu a fost facut sa traiasca in paradis. Omul trebuie sa tina spre absolut , spre pefectiune...spre fericire.....Eu cred ca fericirea se poate atinge , doar trebuie sa o aplici si sa o culegi. Dar cum pe camp  sunt mai multe flori , trebuie sa fi atent sa nu confunzi culoarea, parfumul.In viata fiecaruia  sunt multe momente de fericire. Asemanan fericirea cu multe placeri din viata noastra. Uneori fericirea este de lunga durata, alteori abea daca o percepem.

A fi fericit inseamna a iubi.Dar oare pentru toata lumea e valabila asta?Intr'adevar... a iubi este prima fericire apoi a fi iubit este a doua.Atata timp cat cel care iubeste  nu confunda  iubirea cu ceva devastator, ceva posesiv , care in ultima aduce suferinta cea mai cumplita.Altii, daca tot comparam fericirea  cu o floare de camp, cred  ca fericirea este o floare de vara.....mda.. asa este! Dar asta nu pentru ca fericirea este unica, ci pentru ca depinde de fiecare de unde si cum o incepem.

Concluzia filozofiei e ca nu exista fericire solidara. Nu trebuie ignorat faptul ca au nevoie de oameni , de lucrruri, de natura, de tot ce ne inconjoara pentru a fi fericiti...

Omul fericit este acela care traiesteb in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.

Deci putem  fi fericiti cu adevarat? DA! Doar daca suntem in deplina armonie cu tot ce ne inconjoara si mai mult de atat decat daca ne acceptam pe noi insine si lumea din care facem parte.

"Love & Constrains"

De cate nu va'ti intrebat daca dragostea are de'a face cu constrangerile  exterioare noua si de contrangerile  interioare ale cunostiintei.Intrebarea  mea e!Reusim noi sa mentinem vreodata  dragostea si ratinalul?
Daca  da, atunci care e rezultatul?
Tuturor ne place atunci cand dragostea abea e la inceput, cand facem totul ne schimbam... Suntemm mai buni mai intelegatori , mai maturi, suntem atii in tendinte de a atrage persoana iubita.

A uimi cu cu gsturile si cu EU-L nostru.

Cu totii am facut asta... si eu la randul meu.

Deci rationalul nu prea are loc atunci cand iubesti. Cand incepi incetu'cu'ncetu sa faci loc dragostei in viata ta.

Oare stim cand incepem sa iubim?Atunci cand sufletul incepe sa se schimbe , s apluteasca, atunci cand incepem sa traim si sa gandim cu inima.Deci rationalul nu e .. isi face loc irationalul.

Cei care sunt rationali, mereu sentimentele nu vor aparea niciodata.

Cred ca rationalul ne impiedica sa iubim. Cand apar constrangerile?

Atunci cand ne raportam la relatiile de familie ai ei, ai lui, prieteni comuni, prieteni apartinand fiecaruia.

Aici apar constrangerile. Intrebarile  de genu`: Ce parere au ai mei? Ce parere au ai ei? Ce o sa zica prietena cea mai buna?
Statistic vorbind o sa ziceti ca dragostea intr'un cuplu dureaza 2-3 ani (ca si in cazul meu). Dar dupa ce dragostea se consuma 2, 3, chiar si 5 ani...cu ce ramanem?
Cu familia, cu prietenii..Intr'un cuvant cu rationalul. Acel rational pe care atunci cand iubeam nu era.

Nu aveam loc pentru el in viata noastra. Sau poate ca el era prezent mereu, dar datorita dragostei l'am ignorat.

Acea dragoste care pune stapanire pe gandirea si simturile tale...Acea iubire care atunci cand o gasesti ai impresia ca va fi mereu a ta, ca nu se va sfarsii si o sa faci tot ce poti pentru a o pastra...

Acea iubire care iti alimenteazasimturile ..iti inunda sufletul de sentimente...Acea dragoste care face ca rationalul sa dispara caci daca rationalizezi nu poti iubi.

Dragostea nu inseamna rational. Dagostea ia locul ratiunii. Dupa ce dragostea dispare..rationalul isi reia locul lui i gandirea noastra!.

"LOVE & HATE"

Sa incepem cu vesnicele  si cele mai apasatoare intrebari care ne tot macina atunci cand am trait printr'o dragoste care parea  nesfarsita care ne hranea in fiecare zi cat a durat...

Ce inseamna ura? E un sentiment?

O stare de spirit? E ceva care pune stapanire pe noi in momentul cand dragostea dispare pentru cineva?

E o doriinta? Sau e o dragoste sugrumata?
Este ura modul prin care ne exteriorizam atunci cand dragostea pleaca din sufletele si inimile noastre?

Ura este oare dorinta de a distruge persoana iubita? Exista ura in noi ca sentiment sau doar un substituit al dragostei, dupa ce dragostea s'a stins?. Nu cred in ura. Nu cred in ura precedata de o mare iubire. Nu poti sa'ti doresti sa distrugi persoana cu care ai trait sentimente si incercari in care ai plans si ai ras... Nu poti ura pe cineva caruia i'ai zis "Te iubesc". Nu poti sa sa distrugicare un timp ti'a suportat si te'a sustinut si ti'a oferit alinare si un umar pe care sa plangi  atunci cand simteai ca lumea e impotriva ta, ea fiind singura care te'a sprijinit.

Daca dupa toate astea  simti ca ai vrea sa'l distrugi inseamna ca nu ai iubit.Inseamna ca ai simtit in tine dorinta de a'l distruge.

Ce te determina sa faci asa ceva? Un gest? Un cuvant?Nu cred in situatii care te imping la a dori raul cuiva.

Nu cred pe cineva  capabilsa doreasca si mai mult de atat sa fie in stare sa faca rau cuiva.

Doar din dorinta de a'l face sa sufere la fel cum ai suferit si tu. Nu e altceva decat o dovada enorma de egoism. Este foarte simplu: mai simplu decat ti'ai putea imagina! Iubesti sau nu! L'ai iubit sau nu.

Cand iubesti cu adevarat, nu exista expresii de genu "am iubit" sau "vreau sa'l distrug"!!!
Asta inseamna ca nu ai stiut niciodata nimic. Tot ceea ce tu ai crezut ca era iubire si dragoste era defapt un moft, sete pe care ti'ai stapanit'o.

Inseamna ca nu ai iubit si nu ai simtit niciodata nimic.

Cineva care a iubit cu adevarat nu o sa'l crezi zicand vreodata ceva de genu: "am suferit, vreau sa sufere a fel cum  am suferit la randul meu".

Ura nu exista in sufletul celui care a iubit o persoana pe care o considera mai presus decat orice altceva...

Mai presus decat el insusi si poate si mai presus decat Dumnezeu. Ura nu poate salaslui in sufletul Lui.

Sa existe oare un anumit balans intre dragoste si ura? NU! Pentru ca dragostea este opusul urii si ura este opusul dragostei.

Dragoste si Suferinta?

Iubire si suferinta...

Doua lucruri atat de diferite, atat de opuse, dar totusi nu se poate una fara cealalta.

Daca nu ar fi iubirea nu ar fi nici suferinta, caci doar cel ce iubeste stie ce inseamna sa suferi.

Cautam iubirea...Oare de ce? Pentru simplu fapt ca avem nevoie de ea ...Nu putem traii fara a iubi...In tot ce ne inconjoara  exista dragoste. Pentru ca avem nevoie de tandrete, de atentie,de romantism.Cautam un "suflet pereche"  tooata viata doar pentru ca noi sa daruim prin acel drog "dragostea"....

Dar o sa ziceti ca unde e dragoste e si suferinta...

Perfect adevarat.....dar va contrazic....Atata timp cat iubim si suntem iubiti nu exista suferinta..Ceea ce simtim cand iubim sunt efectele iubirii...Abia dupa iubirea se consuma in viata noastra isi face simtita prezenta "suferinta".

Dar oare ce ne place mai mult? iubirea? sau suferinta?...

O sa spuneti ca iubirea...Nu as putea crede ca v'ar placea 'suferinta'...

Desi sunt oameni carora suferinta e o stare de spirit...e un mod de viata.Dar sa nu vorbim despre suferinta pentru ca o sa spuneti ca sunt de partea celor care sufera sau o sa spuneti ca am suferit sau sufar dupa o iubire pierduta.Poate asa e sau poate nu.

Dar suferinta are leac?Normal ca are...dupa o suferinta stragica cum este in iubire cautam sa vindecam starea provocata de suferinta. Cum? Foarte simplu.

Cu dragoste si prin dragoste. Iubind si daruind din nou.Si ciclul iubirii incepe  atunci cand suntem iubiti si iubim din nou.Cu totii mergem pe ideea iubirii..Nu? De a iubi si de a fi iubit. Oare? Ne place sa iubim si sa fim iubiti?Daruim sau primim sa iubim, dar poate nu iubim in aceeasi masura pe cat suntem iubiti... sa iubesti si sa fi iubit inseamna sa iubesti in egala masura in care esti iubit...sau chiar mai mult.

DDar sti cum se spune ca atunci cand iubesti cu adevarat nu astepti nimic in schimb..totusi e o pura teorie si chiar suna frumos.Cand iubesti cu adevarat nu astepti nimic  in schimb,pentru tine e suficient sa fi iubit :).

Nu putem iubi vesnic fara sa fim iubiti sau macar sa avem ceva din care sa ne bucuram zilnic.In fiecare zi avem nevoie de o doza de iubire.Un gest,o vorba , un zambet, o vorba de alint si un simplu "Te iubesc"seara inainte de culcare,o atingere de neuitat...

Iubim dar si suferim. Suferim daca si o ora sau mai mult lipseste aceasta dragoste de langa noi... Suferim daca avem impresia ca nu ne da atentie ca e prinsa in lumina zilei.

Suferim daca nu mai are acelasi compartiment...Suferim atunci cand vesnicele cuvinte dulci de dragoste, cand "Te iubesc" nu mai e asa des spus.

MDA... iubim si suferim. Cate putin din fiecare.! Pot spune ca o iubire fara suferinta e ca o mancare fara sare.

Ma insel? Nu. Suferinta e condimentul dragostei.Ne face iubirea mai intensa ,ne invata cum sa iubim cu adevarat. Ne arata ce e adevarata dragoste...Suferinta.Dragostea..De ce avem nevoie de ele?

Nu se poate fara ele.Avem atatea probleme de griji.... Nu ne putem vedea de viata noastra.?.Suntem niste indivizi care: gandim , socializam si mai mult de atar, iubirea face parte din noi...

Si suferinta la fel ..Si mai mult de atat  suntem facuti sa traim alaturi de cineva...Sa iubim...

Sa suferim..pentru doar el/ea formati omul complet.

Pe langa gandurile de zi cu zi , de monotonie de cate si mai cate ne gandim la iubire ..la cel iubit.

E de ajuns sa te gandesti un minut din fiecare ora la iubire si ea o sa't umple sufletul de fericire.

Sa te rupa de realitatea zilnica.Daca nu ai iubi ai fi o persoana rece.Fara dragoste, oamenii parca ar fi programati sa faca aceleasi lucrui zi de zi.

Totusi nu e asa.Exista dragostea! Cand iubesti nimic nu mai conteaza .Iti umple inima de sentimente pe care nu o sa le simti sau sa le traiesti fara iubire.

Iubirea inseamna pasiune.tandrete,gelozie,dorinta.

Cea fost maiintai? Iubirea sau Suferinta?

Dragostea nu are unitati de masura.. Dragostea nu se poate compara ,nu se masoara in bani , in case , in haine, in bijuterii, masini de lux :-j.

Toti cei care cred asta  se inseala. Daca cred ca,cu bani poti cumpara dragostea cuiva , inseamna ca nu stie cu adevarat care sunt valorile si ce inseamna dragostea. cu bani nu poti cumpara dragostea cuiva,tandretea cuiva.

Dragostea se poate masura  in sentimente.,in trairi , in emotii, in gesturi, in senzatii,in pasiune...

In zambete si in saruturi, in priviri timide... Dragostea inseamna pentru unii dintre noi. scopul suprem..Atunci cand nu ai nimic de oferit decat o privire nevinovata de inceput,un zambet pe buze cand o intalnesti pentru prima data, un gest prostut... o stangacie, o floare adusa cu emotii la prima intalnire.Emotia pe care o simti cand o vezi ca apare in fata ta. Primul cuvant de dragoste care iti scapa atunci cand il spui cuvant cu cuvant il spui doar ca ea sa se simta iubita...

Dragostea inseamna tot ceea ce tu faci  doar pentru "sufletul pereche".